marți, 11 februarie 2014

Pur si simplu

Tie nu ti-am scris niciodata
Ai devenit repede parte din mine,
Repedele meu insusi,
Din care evadez inrolandu-ma
In noi cauze umanitare
Si uneori in noi
Doi.

Atat de simplu
Si pur
Si simplu...

miercuri, 18 noiembrie 2009

Mi se deschide cuvântul
ca o amintire cu tine
din care te-ai rupt şi te-ai alb şi te-ai limpede.
Şi din apele ochilor îmi curg
rânduri-rânduri
ochii tăi
ca nişte versuri cu aripi dulci
de zapadă.

Piatra recunoştintei

Gândul meu stâng se opreşte
şi face loc uimirii că sunt
gândul nostru drept curge
şi uimiţi
curgem în noi odată cu el.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Şi tot singuri suntem
în pământul trupului nostru
ca un final ascendent
condescendent
am spus
mângâindu-mi iarba
nu mă puteţi opri
să mă preaslăvesc.

marți, 3 martie 2009

Memento

Noi ţinem de cald
oaselor
ca să ne ţină drepţi
altfel n-am putea răsări
din orbita timpului cu pieptul înainte
ci am rămâne doar seminţele seminţelor noastre căzute în ochi.

marți, 17 februarie 2009

Acum că iertarea ta a venit
îţi poţi da fruntea de cap înapoi
ca un bumerang
şi nu mai clipi, o, nu mai clipi
cele nevăzute se pot încrusta în tine
iremediabil.

sâmbătă, 14 februarie 2009

The Spiral

Ecoul chipului ei
despletind deziluzii
petreceri moarte ale unor camarazi în surdină
aplecaţi peste trecut ca peste un balcon

pajişte unde înfloresc stele
pe gurile cerând de mâncare

dală însângerată
trăind reverii ascunse

e
chipul ei în ecou
împletind
iluzii
iluzii.

Living the Poem

Acel poem cu rima lui nevăzută
cu ritmul lui neînţeles
cuvinte nenăscute încă
doldora de visare
tiparite lent
pe mâinile mele
pâna la coate
pâna la umeri
pâna am devenit una cu el
si m-am ridicat
rostindu-ţi numele.

Daydreaming

Aripa în jurul meu cu formă de vis
carton în care-mi legam cozile unor zmei imaginari
zborul departe ca o inimă iubitoare de mamă
alăptând sufletul
şi lumea în culorile ei vii pe care le udam cu ochii
în vis, sau poate numai în acel vis
unde timpul se poate opri
unde vor veni toate din câte-am iubit.

Two faces

Faţă în faţă
aprinşi ca timpul şi umili
ca o fărădelege
gândurile devin
riduri
şi arzi
cu vâlvătaia spartă de zâmbet
ne-ncepută
aproape-ntreg, aproape tu
pe faţa-mi nevăzută.