Ultima scrisoare

Te urăsc
trecutule
care te rostogoleşti
înainte
să fiu.

Urare

Căluşarii, zurgălăii, bradul,
arde in noi ca o vâlvătaie Crăciunul acesta
cu atâţia Moşi Crăciuni pregătiţi
pentru posteritate.

Pielea mea toată este o închisoare
Sub un cer străveziu de păsari mort
Dar eu sunt fierul înnălbit de muguri
Abia născuţi.

Teatru scurt

Un singur om îngânând
privirea ca o iederă înaltă
hotarele unei ţări fără nume
harta unui plâns de copil
vocile noastre
în aplauze.

Lost

Naufragiaţii caută vasul
să bea din el aerul plumburiu
faţa mea faţa ta
legate de o cordelină pe care alunecă
toţi ceilalţi copii oacheşi, neştiutori.
Inima mea pluteşte
mi-e somn
mi-e somn.

Poţi să spui că privirea din clepsidră
dezmiardă timpul până la os
poţi să iei dimineţile-n râs istovit de iubire
dar nu poţi spune ce-i pe buzele oamenilor
care trec prin staţia asta de metrou
tu eşti doar unul între ei.

Element

Inspirăm respiraţii
ca o mană cerească din care ne tragem seva
stelelor.
Şi nu putem iubi mai adânc de
călcâiele noastre
pentru că ne opreşte pământul.

Nihil sine

Retrăim
marile jocuri ale omenirii
istoria
vremelnica stea căzătoare
ai cărei dinţi îi simţim pe piele
în dimineţile calde ca sânul unei femei.
Cocoşată privirea mea caută ochii tăi
mă întreb de ce se îmbulzeşte înăuntru.

Noapte bună!

E plin oraşul de felinare în noi
suspinăm
lumina căzându-ne-n palme
colindă copii la uşi închise în cor
glasul meu
sparge păsări de ziduri
Adio!
tu plângi desfăcând din cămaşa-mi de noapte
al nopţii decor.

Fugari

Cred că nu ştim ce facem aici
îmi spunea cu aripile desprinse de el
ca nişte braţe din care cresc degete lungi
zborul însuşi
hoinar.

Mauna Kea

Tu eşti un zeu pe care-l caut de mâini
înapoia mea
m-ai învăţat să ţin capul sus
şi mi s-a desprins
de mine o dată
râdeam
cu ochii tăi
m-ai învăţat să caut departele
muntele singur
neescaladat

nouă ne plouă în gură cu stele, tată

şi degetele tale le port în bocanci
cu respect.

II

Încerc aici
să mă nasc de două ori cu tine de mână
cu mama şi tata uimiţi

de-aş putea să împart sunetul în două
şi să-l aud de două ori cu fiecare ureche...

el nu vine fără sunet
uneori doar ecoul lui vine
să mă ţină de mână.

Continuare

Când mi se umple uitarea de ţărână
pot să te uit.
Eşti înapoia mea ca o continuare
de braţe rotind
ca o elice
şi mă-mpingi
O! ce mă-mpingi.

Eu

nu vreau să mă termin aici
împletesc
gânduri le fac
parte din mine
a doua piele în care mă simt
protejată.
N-aş şti să spun unde
mă voi termina
când de atâta piele
năpârlesc
precum un animal
de câteva ori pe an şi
mai cu seamă
de câteva ori...

Colecţionez răzvrătiri, nemişcări ale sufletelor schimbate curând
când îl voi întâlni voi şti
să mă recunosc
să-mi ţin numele-n palmă strâns ca un pui de pasăre
nezburată să plec din mine pe străzi unde n-am mai fost
fără să ştiu că voi fi
vreodată.

Am intrat în camera mea
obrajii mei de lac buzele
nerupte de sărut îmi strigau din urmă...
aşteaptă!
aşteaptă!
semeni cu mama te grăbeşti
derulatul de cer strânge-l simte
aerul moale căzându-ţi pe nări
asta nu e viaţă
dacă
nu te opreşti din veşnicie
o clipă.

Poate mâine

Nu ştiu să fiu
golul inimii mele bate în piept
Nu e nimeni acasă
i-am spus plecând.