E plin oraşul de felinare în noi
suspinăm
lumina căzându-ne-n palme
colindă copii la uşi închise în cor
glasul meu
sparge păsări de ziduri
Adio!
tu plângi desfăcând din cămaşa-mi de noapte
al nopţii decor.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD