Nici peste mine nu mai este pământ
nici peste tine
suntem adânci ca un mormânt.
Îmbrăţişăm secunda în care
se sparge altarul de creştetul nostru
stăpâni suntem
o clipă
de eternitate.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD