Ca şi când
aerul acesta ne ţine privirea aproape
împietrită
ca şi când
piatra din care mă nasc îţi devine orbită
ca şi când braţul tău creşte pe sânul meu
ca o iederă înaltă
îmi sprijin de el tâmpla inimii
nemângâiată.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD