Noi eram mai presus de mirare, de zări,
ca două păsari legate de trâmbiţele zborului
ne oprea doar cerul terminându-se.
Şi roteşte-mă
roteşte-mă împrejurul tău
până mi se împăienjeneşte zborul de lacrimi
şi bătutul din aripi
de aripi.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD