Nu meriţi să-ţi crească flori pe obraji,
nu meriţi iubire, tu sfântule curtat de propria-ţi mamă,
nu meriţi să îngenunchezi în faţa cuvântului Eu,
nu meriţi decât alţi ochi-pereche
cu care sa-ţi citeşti
întristarea.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD