Vreau să măsor măreţia
inimii mele
lovite
în zadar,
legată de mine în afara pieptului, la înaintare.
Că mă iartă mereu, mă iartă că mă las
călauzită de propriul călau
zâmbind.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD