Şi tot singuri suntem
în pământul trupului nostru
ca un final ascendent
condescendent
am spus
mângâindu-mi iarba
nu mă puteţi opri
să mă preaslăvesc.
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD