Memento

Suntem patetici ne dăm
capul de nori
ne creştem noaptea cearcăne lungi ne sprijinim
singurătatea
înalţă rugi
dă mersul pe zbor
aerul cade
caii din noi
ies cu copitele-n dinţi...

Îmbrăţişare

El stă în mine încet
mă îndrăgostesc mă îndrăgostesc
de urechea mea în care torsul lui se-aude
dinăuntru
un venin înspumat
îmi cresc braţe înalte precum catargele
el vine cu mine pe mare din ochii lui curge apă
în ochii mei.

Reminder

În mine se gudură trecutul
ca o pisică neagră, adulmecând latul pervazului
pe care pasărea fusese
gustul ei tremură încă în umbră, căldura rămâne
pe buzele noastre
“carnal”
el îmi spune să simt
ruperea de trecut îmi lasă
urme adânci de bocanci
zăpada mi se topeşte pe buze
torente-torente.

Lately

Căutări adânci, regenerate, îmi înnoadă mâinile între ele
pardesiul spânzură de umeri, ca o forfotă în care se-mbracă
pielea mea albă
el îmi zâmbeşte de la o masă în umbră
muzica se scurge-n surdină, o pătează puţin
în noi nu mai credem decât nevoiţi
aşa cum franjurii covorului din sufragerie se lăsau pieptănaţi
un cuier îşi arată corpul plăpând

agăţată sunt de vise
de o vreme.