Fără haine

Tremur toata la gândul unei idei-
feminitatea mea îmbrăcată în fustă.
Îti stă capul la mine, bărbate, înfipt în trunchi.
Ma dezbraci răzgâiat, mă îmbraci la loc,
îmi e cald de atâta schimbare râzând
trupul meu.
Ascultă-mă:
aşa despuiată de toate gândurile
aş putea sa-ţi fiu
asemenea.

Prima ninsoare

El ştie totul înăuntrul pieptului meu
dincolo de ninsoare
cărarea urcă fluturi spre tâmple
în roiuri care mi se întrezăresc în ochi,
mi se transformă in privire.
El nu stie să facă,
sunt prea multe femei înăuntrul nostru.

Octombrie

Mi se întrezăreşte o lacrimă cursă din ochiul lui
pământul preschimbat în versuri deschide ghiocei peste ghiocei
mă confund cu octombrie,
iluziile ghemuite le confund, între ele,
adormite câteva păsări ne descoperă chipul
înspre lucruri.

Sunt simplă,
ignor ce se întâmplă în jur cu mine,
aş putea sa aţipesc de atâtea frunze.

Somn

Încerc un ospăţ, asezonând braţele
în jurul somnului lin.
El vine cu o visare mai adâncă decât toate lucrurile,
mai plină decât mine, chiar decât mine.
Numai pe mine mă fură
din pat,
ma fură mergând pe străzi.
Desculţi
hoinărim către mâine,
parcă ieri hoinăream către azi.

Estompare

Din ce în ce te vezi mai stins,
te stingi asemeni unei stele plecând
dintre cei vii.
Eu te las cu o ocheadă de-a mea, ultima,
sa zaci un pic în ochi ca o amintire.
Nu mai vreau sa te am înainte,
nici înapoi,
nici printre,
te-am lepădat pe veci
din fiire.

Cadenţă

Cade din înger, ca fiecare fată în rama oglinzii.
Gura îi tremură, buza paharului spune o vorbă.
Rujul scrie singur pe sticlă:
Ascult-o pe mama
ea ştie pentru că e cea mai mare
a trăit viaţa ta deja
înainte.

Imprevizibil

Încet mi se rupe de pe unde
mai apoi de pe ce
într-o mare zarvă vin stelele înapoi
diferenţa dintre eu şi mine
o simt acut
ca pe un ghimpe
fără rimel
din pleoape o geană se înfige în ochi
azi nu m-am pensat
cine ştie ce-o să se mai întâmple.

Odă

Tu nu esti, bărbatule,
Plin ca luna.
Albastru ca cerul în ochi.
Diferit de celelate lucruri aruncate în cameră.
Cărţile rânduite le tragi în suflet.
Neştirea ţi-e umblet
Ca piatra de moară.
Timpul îţi chinuie fruntea
Ca brazda pământul călduţ lovit de ghiocei.
Tu aştepţi să fi iertat de păcate
Şi ea râde
cu pântecele ei.

Fără titlu

Nu pot să mă supăr orbeşte
pe privirea mea care cade din ochi
alegând
zilele roz,
numai zilele roz.
Nu pot sa mă schimb cu mine
cea alergând peste suflet
ca înstelată, ca deşirată
din ea.
Capul, greu de un gând în plus ca o buclă,
îl ţin în palme.
Toată splendoarea gândirii, brunetă,
mi se sparge de umeri în valuri,
îmi înneacă pieptul de freamăt.
Iată, un pescăruş aşteaptă să zboare.

Fără titlu

Ea se ascunde sub o ramură de verde-nflorit.
Eu sunt victima crimelor mele.
Mi-am omorât iubirea cu stânga;
Sângerânda se dădea cu capul de suflet
Ca de un zid proaspăt văruit
de mâinile altora, neîmpreunate de culoare.
Şi când din toate zidurile răsar plină,
Ca o domniţă îmi trag rochia ancorată de tine
Din naftalină.