Fără titlu

Nu pot să mă supăr orbeşte
pe privirea mea care cade din ochi
alegând
zilele roz,
numai zilele roz.
Nu pot sa mă schimb cu mine
cea alergând peste suflet
ca înstelată, ca deşirată
din ea.
Capul, greu de un gând în plus ca o buclă,
îl ţin în palme.
Toată splendoarea gândirii, brunetă,
mi se sparge de umeri în valuri,
îmi înneacă pieptul de freamăt.
Iată, un pescăruş aşteaptă să zboare.