Cade din înger, ca fiecare fată în rama oglinzii.
Gura îi tremură, buza paharului spune o vorbă.
Rujul scrie singur pe sticlă:
Ascult-o pe mama
ea ştie pentru că e cea mai mare
a trăit viaţa ta deja
înainte.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD