Mi se deschide cuvântul
ca o amintire cu tine
din care te-ai rupt şi te-ai alb şi te-ai limpede.
Şi din apele ochilor îmi curg
rânduri-rânduri
ochii tăi
ca nişte versuri cu aripi dulci
de zapadă.

Piatra recunoştintei

Gândul meu stâng se opreşte
şi face loc uimirii că sunt
gândul nostru drept curge
şi uimiţi
curgem în noi odată cu el.