Suntem patetici ne dăm
capul de nori
ne creştem noaptea cearcăne lungi ne sprijinim
singurătatea
înalţă rugi
dă mersul pe zbor
aerul cade
caii din noi
ies cu copitele-n dinţi...
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD