Căutări adânci, regenerate, îmi înnoadă mâinile între ele
pardesiul spânzură de umeri, ca o forfotă în care se-mbracă
pielea mea albă
el îmi zâmbeşte de la o masă în umbră
muzica se scurge-n surdină, o pătează puţin
în noi nu mai credem decât nevoiţi
aşa cum franjurii covorului din sufragerie se lăsau pieptănaţi
un cuier îşi arată corpul plăpând
agăţată sunt de vise
de o vreme.