Acel poem cu rima lui nevăzută
cu ritmul lui neînţeles
cuvinte nenăscute încă
doldora de visare
tiparite lent
pe mâinile mele
pâna la coate
pâna la umeri
pâna am devenit una cu el
si m-am ridicat
rostindu-ţi numele.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD