Faţă în faţă
aprinşi ca timpul şi umili
ca o fărădelege
gândurile devin
riduri
şi arzi
cu vâlvătaia spartă de zâmbet
ne-ncepută
aproape-ntreg, aproape tu
pe faţa-mi nevăzută.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD