Acasă

Pervazul meu înghesuit în fluturi
Răsare ca o ramură din betonul armat.
Blocul coboară cu mine câteva etaje,
el priveşte mirat.
Zâmbetul i se scurge,
obrajii îi coboară pe umeri,
inima îi iese din piept,
tot înainte!
Nemurirea sufletului plimbă un gând,
ultimul.