Mi-e dat să port povara întrebării
şi apoi mi se ia semnul întrebării de mână
ca pe un iubit orb.
Unde l-or duce?! Ce să facă cu el
monştrii care ştiu tot?!
Cocoaşa lui
era tot ce mi-a mai rămas.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD