Azi rup din mine o leacă
să hrănesc nişte guri străine
din acelea care
te devorează senine.
Frânturile cad în goană, se termină.
N-am ce sa mai rup.
Aşa că rup aerul împrejur
pâna ce aerul se termină
şi apoi rup şi împrejurul
cu seninătatea unui nebun
devorat de sine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu