Distanţa se rupe
Fractura ei deschide durerea
(iubirea de sine nu mi-o găsesc aproape)
Dintr-un schelet de copac
Se apleacă primăvara
Ca un trup de copilă.
Peste voi toţi adierea mea
Închide cercul dezmembrat
În pieire.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD