Să ne punem măştile şi să plecăm de nebuni
cu mânjii sufletului abia născuţi
lăsaţi să sugă
peste umăr am să-mi arunc gândul ca părul
împletit cu fân dulce, proaspăt precum carnea
ce imbrăcam.
Vino!
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD