În treacăt aud o călăuză
Lipăind cu paşii-i pe holul de fier.
Spre o curgere de vers, moale şi confuză
Îngerul priveşte stingher.
Nebănuită e privirea ta cautându-mă
În labirintul ochilor.
Eu zac aici sărutându-mă
Cu mine cel mai puţin foşnitor.
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD