Ce se rupe în mine de nu simt nimic?
Oftatul moale al frunzelor pe caldarâm?
Aproapele meu tomnatic?
Sfârsitul zborului, al păsării?
Tropotul trezit la realitate, venind dinăuntru ca printr-un capăt?
Loveşte-mă! i-am cerut,
de o vreme nu mă mai pot aşeza în mine liniştită.