Nimic nu se compară cu înalţimea
pe care o iau din braţele tale
înapoi la fiinţa uscată a decăderii mele.
Deodată, apune ultimul surâs de copil
Cu ultimul joc.
Răsar eu mirată.
De ce mă îmbrăţişai,
când eu nu eram acolo?
Mie mi se poate lărgi sufletul uneori/ ca o streaşină prin care ploaia se duce în pământ. RD